Semne este o carte-album, un volum în care poemele şi picturile
Florinei Marin se acompaniază cu delicateţe.
Pictor, psiholog şi
astrolog, Florina Marin imprimă semnelor
trăsături fundamentale ale experienţei umane - timpul şi trăirea împletindu-se în parcursul
căutării acelui sens al luminii, al conştiinţei ce înregistrează frumuseţile
clipelor.
O aproape retrospectivă a creaţiei sale, volumul-album adună 50 de reproduceri color după lucrări plastice din diferite etape ale creaţiei pictoriţei, precum şi poemele născute din culorile trăirilor sale. Instantanee ale vieţii sunt săpate cu delicateţe prin cuvinte, forme şi culoare în cele două albume ce se împletesc în acest volum: “Scrisori rătăcite”, albumul de poezii şi “Semnele timpului”, albumul de picturi şi desene.
Volumul de versuri şi
culori, de forme şi nuanţe, poeme şi picturi, intitulat, deloc întâmplător, Semne, este o carte frumoasă şi frumos
alcătuită de autoarea sa, Florina Marin.
Din Biografie
aflăm că a participat la numeroase expoziţii de artă, că a publicat, în
calitate de psiholog şi astrolog volumul “Astropsihologia” (Ed. Paralela 45,
2012), acestuia alăturându-i-se eseuri prezentate în cadrul unor congrese şi
conferinţe desfăşurate în România sau în Statele Unite. Reflectarea în pictură a pasiunii sale pentru
astrologie surprinde esenţele descoperite de autoare în căutarea sensului astrelor.
Apele mele
Mi-am risipit apele fremǎtând
peste malurile ce-mi strângeau trupul.
Uitaserǎ, poate, cum le-am sǎpat
şi-mi datoreazǎ roadele lor...
Pǎmântul tǎcea şi rǎbda.
Am mǎturat în calea mea toate potecile
ce pǎstrau urme de paşi cǎtre nicaieri.
Dar pǎmântul tǎcea şi rǎbda.
Am stins toate flǎcǎrile ce dansau
pe pereţii odǎilor pǎrǎsite...
Dar n-a ţipat nimeni.
Numai glasul meu era peste tot
rǎvǎşit ca pǎmântul ce nu-mi raspundea.
Şi s-au dus apele mele în toate locurile dar n-au aflat pe nimeni care sǎ le-adune. Risipite-au ramas... |
Pǎmântul
se roagǎ acum vântului sǎ-l usuce, şi soarelui sǎ-i
redea viaţa. |
Îndoirea sunetelor (link instagram - In lectura autoarei)
lumina
cade mai bine
pe umerii tristeţii
de la înǎlţimea sufletului
noi pete de culoare
terne opace non vibrante
pe scara unor sunete seci
mai joase decât adâncul sufletului
îndoindu-se de ele însele
nicio extracţie de ultimǎ orǎ
nu le ajutǎ
sǎ (a)prindǎ lumina
din urmǎ
ISBN 978-606-8597-22-5; Format 224x205
Număr pagini: 88