Gândirea este un subiect despre care, fără îndoială, s-au scris mii şi mii de pagini pentru simplul motiv că omului îi place foarte mult să gândească. Sau poate că omul a fost mereu fascinat de faptul că este singura fiinţă de pe Pământ înzestrată de Dumnezeu cu acest dar.
Dar, ca orice dar (mă scuzaţi de jocul de cuvinte), de la cea mai banală jucărie, până la cea mai sofisticată şi sensibilă floare, şi gândirea are tot felul de înfăţişări. Orice cadou ne poate şi desfăta, dar ne poate şi răni. Poate părea frumos pentru unii şi urât pentru alţii. De aceea ne putem bucura de un dar în măsura în care-l putem înţelege. Fie că este vorba de o înţelegere instantanee, spontană, fie că este vorba de una ce survine treptat.
Sunt convins că nu sunt un deschizător de drumuri şi ca cititorul va găsi în ea multe lucruri ce i se vor părea banale, de mult ştiute, desuete, că această carte va avea o aromă eseistico-empirică mai degrabă decât una ştiinţifică sau profund spirituală, dar mai sunt convins că, având încredere deplină în intuiţie, inspiraţie şi în experienţele directe, ea va respira şi un aer personal, o viziune subiectivă unică, specifică fiecărui individ, asupra TOTULUI din perspectiva părţii.
Ne-am obişnuit, de-a lungul istoriei omenirii, să ne împărţim pe categorii, să atribuim diferite calităţi sau defecte diverselor tipuri de oameni. Le-am atribuit savanţilor şi filosofilor mintea, truditorilor trupul şi artiştilor inima.
Această cărţulie ce cuprinde şase eseuri şi o povestioară nu doreşte decât să ne reamintească un adevăr simplu: savantul, filosoful, truditorul şi artistul sunt UNA. Sunt, pur şi simplu, oameni al căror unic ţel este fericirea de a re-cunoaşte Lumina ascunsă, de veacuri, în trup, în minte şi în inimă.
Fragmente: aici
Tags: Gândirea - Copilul Realităţii şi Creatorul Iluziei - Ioan Gyuri Pascu, eseuri