hourglass
Managementul crizelor majore - David R. Hawkins

Managementul crizelor majore - David R. Hawkins

  • 10 April, 2020
  • 195
  • 0

Toţi suntem asaltaţi de crize majore ale vieţii într-un moment sau altul, dar câţi dintre noi ştiu cum să se descurce cu moartea, divorţul, separarea, desfigurarea, rănirea, accidentul, cataclismul şi toate aceste evenimente grave ce au ca rezultat o tulburare emoţională? Ce tehnici pot fi utilizate pentru a ne descurca cu aceste experienţe?

Toate aceste experienţe majore de viaţă au ceva în comun prin faptul că ele, toate, reprezintă o pierdere gravă, catastrofală pentru minte şi o ameninţare la supravieţuire, indică o schimbare majoră şi mai au în comun sentimentul de lipsă de putere ivit din  natura finalităţii şi a permanenţei lor.

Toate aceste experienţe declanşează o furtună de stări negative cum ar fi şocul, neîncrederea, negarea, furia, vinovaţia, tensionarea, autoblamarea, resentimentul, sentimentul de a fi abandonat sau furia pe Dumnezeu şi pe sine, autocompătimirea,  mânia pe lume şi pe familie. Toate aceste emoţii negative ies la suprafaţă deodată, uneori una după alta, alteori în combinaţie, dar, în general, toate experienţele au în comun o intensitate mare, o enormă copleşire a emoţiilor negative de separare şi pierdere.

Câmpurile de energie de la baza Hărţii au o direcţie negativă, iar atunci când unul dintre aceste câmpuri devine puternic are tendinţa de a trage după el, în jos, tot restul câmpurilor aflate sub nivelul 200. Durerea în urma unei pierderi pare că aduce cu ea şi  vinovăţia, împreună cu un sentiment de lipsă de speranţă, frica de viitor, dorinţa de a schimba întregul eveniment şi furia. Întregul câmp negativ se dezlănţuie într-o gigantică situaţie de urgenţă.

Problema este dezorganizarea datorată acestei masive eliberări de energii.

Mintea încearcă să folosească raţiunea pentru a rezolva aceste energii. Încearcă să gândească modalităţi de ieşire din dilemă şi caută explicaţii şi motive. Însă mintea nu poate avea succes datorită câmpului de energie copleşitoare care este atât de mare încât gândurile devin chiar o reflectare a negativităţii câmpului; în consecinţă, gândurile însele devin negative.

O altă caracteristică comună acestor experienţe este că toate se găsesc la limita superioară a scalei de evaluare a gradului de stres, exprimat numeric, pentru anumite evenimente de viaţă, de la 0 la 100. Cele menţionate anterior se găsesc în vârful listei.  Moartea soţului/soţiei, a unui copil sau a unui membru al familiei şi divorţul se află în vârful scalei, aşa că toate sunt catastrofe maxime prin care putem trece în viaţa noastră. Ce avem de explorat este modul cum convertim aceste experienţe în câştiguri, cum le maximizăm şi cum le putem folosi drept rampe de lansare pentru salturi mari în conştiinţă.

Sentimentele noastre vin din atitudinile noastre, din credinţele noastre, din modul nostru de a fi cu ele, modul nostru de a ne vedea pe noi în lume, astfel manifestând o varietate de emoţii. Totuşi, atunci când persoana se află într-o stare de copleşire problema constă doar în rezolvarea energiei emoţiei însăşi. Nici măcar nu trebuie să rezolvăm emoţia, ci doar energia emoţiilor. “Da” spune cineva, “dar ce spui despre evenimente? Ce o să mă fac eu acum fără niciun ban? Ce mă fac eu acum fără soţ?” şi aşa mai departe. În mod surprinzător, evenimentele sunt foarte uşor de rezolvat. Nu există nicio catastrofă majoră. Evenimentele însele sunt gestionate într-un mod mecanic odată  ce sunt eliminate sentimentele.

S-ar putea să existe reticenţă, resentiment sau regret, dar acestea sunt lucruri minore. Rezolvarea realelor probleme din interiorul lumii fenomenologice, din viaţa zilnică a cuiva, este, prin contrast, mult mai uşoară. Ele nu sunt probleme reale. Gândul că ele există vine doar din câmpul energiei emoţiilor negative, acolo unde ele par catastrofale, fără de speranţă, de nesuportat, insurmontabile. Odată ce o persoană iese din această  stare, traversează pe partea cealaltă, viaţa se ajustează de la sine. Apare altceva pentru a umple golul, iar viaţa merge mai departe.

Aceste probleme erau simplu de rezolvat odată ce au fost îndepărtate din cale emoţiile.  Viaţa prezintă soluţii pentru toate problemele. Necesitatea este mama învăţăturii, aşa că, indiferent de ce dilemă apare, viaţa îi va găsi o rezolvare, iar energia vieţii se va reface. Viaţa merge în continuare indiferent ce catastrofă majoră pare că se petrece pe moment. De aceea, problema nu este să rezolvi evenimentul “acolo” sau circumstanţele vieţii, pentru că ele se vor rezolva ele însele. De obicei, cei ce au grijă de problemă sunt rudele sau prietenii apropiaţi. Problema rezolvă energiile care apar.

Vom învăţa cum să decomprimăm. Dacă cineva poate deconecta siguranţa şi se poate trage afară din priză, atunci este deconectat de la întreaga experienţă şi rămâne într-o stare de pace interioară.

Va fi folositor ca persoana să poată accepta faptul că nu are ce să facă în legătură cu evenimentele exterioare şi nici să încerce a le înţelege. Nu poate face niciun progres dacă va cauta prin gânduri pentru că acestea sunt infinite. Nu va reuşi să înainteze în rezolvarea problemei nici dacă studiază o anumită emoţie, însă, dacă îşi dă voie să se concentreze pe energia din spatele supărării, aceasta va avea un efect profund. Pe măsură ce învaţă să surprindă experienţa cât mai devreme, observă că energia este  difuză şi aproape fără nume. Este ca un container de gaz sub presiune, gazul încercând să iasă de-acolo. Energia s-a acumulat de-a lungul vieţii, iar acum a găsit o cale de ieşire. Evenimentul care s-a întâmplat în viaţa sa a deschis supapele, porţile, iar acum  containerul cu energie emoţională comprimată, suprimată foloseşte această oportunitate ca să scape. Odată ce s-a deschis uşa grajdului, toate animalele năvălesc afară.

Tags emotii reprimate, emotii suprimate, gandirea, managementul crizelor majore, rezolvarea problemelor, energia emotiilor, energia gandurilor


Related Products