Cărţile
din categoria CMMP – cel mai mic preţ – ori sunt la final de ediţie, ori au
copertele afectate de timp!
Deschizi cartea şi te întâmpină un motto: “Consumul excesiv de gânduri dăunează grav seninătăţii!” Ce faci? îţi laşi gândurile mai încolo şi răsfoieşti cartea cu seninătate sau îţi ascuţi atenţia să găseşti acele gânduri care dăunează… auzi tu, seninătăţii!
Frumos cuvânt, dar parcă mai degrabă rădăcina lui ţi-e cunoscută din cerul privit din când în când. Da, cu siguranţă cerul senin îţi trezeşte o stare de bucurie, de uşor, de… senin! Parcă-ţi vine să zbori, să fii acolo, în senin!
Mustangii
în pace fiind
închis-am ochii să privesc spre veşnicie.
Şi am văzut mustangii-n preerie.
Eu liberi îi credeam
dar, cum priveam,
cuprinşi de teamă îmi păreau
şi disperaţi, cum alergau
prea nesălbatici, nefiresc de îngroziţi,
chiar obosiţi.
Şi ochii i-am deschis:
„Aşa mustangi fricoşi – am zis -
să nu-mi mai iasă-n cale!”
„Nu sunt mustangi adevăraţi – îmi zise Vocea -
sunt gândurile tale!”
Ce seninătate, când lucrurile-s grave, când întrebările au nevoie de răspuns? Cum să-ţi păstrezi seninătatea când te scufunzi în căutarea iubirii?
Spaţiu meschin
Cât de neconfortabil trebuie că se simte
Iubirea
când e înghesuită de oameni
în cuvinte!
E altceva într-un tango,
într-un ocean
sau când are drept tavan
infinitul cerului!
Doi în unu
Când plouă,
norii-şi plâng
bucuria de-a hrăni Pământul
şi neputinţa de a fi ei Cerul.
Visele seminţelor
Dacă seminţele n-ar avea şi coşmaruri
Precum pirul, pălămida şi neghina,
Ne-ar părea banale grâul, trandafirul sau gherghina.
O ipotetică soluţie ar fi:
Baobab
îmi place şi să râd
îmi place şi să cânt
Dar cel mai mult pe Pământ,
Arbore de pâine mi-ar plăcea să fiu
Să hrănesc oamenii ce rătăcesc în pustiu.
Ei, dar m-am jucat suficient! E vremea să vă anunţ apariţia în lume a unei cărţi de poezele, cum şi-a denumit Ioan Gyuri Pascu rândurile de cuvinte ivite din sine. Şi pentru că trebuiau să fie purtate din centrul inimii către cel al minţii, autorul şi-a asumat funcţia şi a dat titlul acestei cărţi: Purtătorul de cuvinte.
Minunatele picturi ale Alexandrinei Carmen Ene ce insoţesc această adunare de stări şi gânduri ne poartă spiritul în inimă, revărsându-se prin culoare şi formă şi în minte.
Cele trei secţiuni ale cărţii, “Album 1 - de gânduri şi de spaţii”, “Album 2 – natură şi familie” şi “Album 3 – poezii cântate” s-au născut dintr-o nevoie de a organiza ceea ce nu poate fi organizat: sufletul pe care autorul şi-l împărtăşeşte de-o viaţă prin orice modalitate de exprimare, formă, stil, nuanţă în care se iveşte în sinele său. Muzică, vers, poezie, cugetare, eseu, interpretare dramatică, orice modalitate de expresie a conţinutului acestui artist este bineprimită şi, paradoxal, incă prea puţin cunoscută. încă există marcaje limitate şi delimitate ale opiniei generale rămase in nostalgia personajelor interpretate şi create de artist în spectacolele Divertis sau, mai recent, Distractis. Adevărat, pentru a putea cuprinde o asemenea paletă, trebuie să ne deschidem larg, să ne depăşim nevoia de etichetare, de restrângere a respiraţiei vocii artistului, oricare ar fi el, cu-atât mai mult când este vorba despre unul care nu şi-a inhibat talentul limitându-se la o formă de manifestare, rămânând deschis să experientizeze orice formă se deschidea în faţa inimii sale.
Câteva dintre textele cântecelor sale, cuprinse în cele 11 albume pe care le-a creat şi editat până în 2013, dar şi cântece încă neînregistrate, şi-au găsit rostul în această carte de poezii, alcătuind cea de-a treia secţiune, “poezii cântate”. Iată doar un exemplu de “text”:
Balada bobului de om
Sunt cerul pitit în flori
Şi albul din ninsori
Nu am contur deloc
Sunt cântecul ud al ploii
Dar şi scânteie iscată de foc
Sunt universul mic
Un infinit pitic
Nu am contur de loc
Plasmă nicicând aceeaşi
Copil al Luminii
Sunt şi apă şi foc
Sunt un bob divin
Şi nul şi gol şi plin
Sunt o adiere fină
De Lumină.
“Purtătorul de cuvinte” va călători prin ţară şi dincolo de graniţele ţării. Căutaţi să vă-ntâlniţi cu el. Cu siguranţă veţi primi un mesaj special, aşa cum obişnuieşte Gyuri Pascu să ofere odată cu fiecare autograf, pe oricare dintre cărţile sale sau albumele sale de muzică.
Daniela Marin - editor
În blogul Colţul cultural, Mihai Cotea îşi spune părerea:
"Nu ştiu dacă aţi trăit senzaţia asta vreodată. Senzaţia aia pe care o ai atunci când citeşti o carte care te înmoaie pe dinăuntru… şi ştii că nu e o senzaţie, de fapt. E.
Asta a reuşit să facă cu mine Ioan Gyuri Pascu în volumul său de poeme, Purtătorul de cuvinte. Să mă înduioşeze. Adică să mă mângâie pe interior, pe suflet. Să mă aducă în starea de duioşie. Fără pretenţii, fără vorbe mari, cu versuri. Simplu, firesc."
Fragmente: aici
si aici
Produse asemănătoare
Tags: carte, carti, poezii, purtatorul de cuvinte, ioan gyuri pascu, cantece