În căutarea Armoniei - Ioan Gyuri Pascu

În loc de Prefaţă

Fiecare dintre noi se caută pe sine într-un mod cu totul personal. Dar, de multe ori, concluziile la care ajungem sunt asemănătoare. Ne trăim experienţele în cele mai diferite feluri cu putinţă, dar, adesea, lecţiile pe care le învăţăm sunt foarte asemănătoare.

Am făcut această adunare de învăţăminte trase de mine pe drumul anevoios al vieţii pământesti, căci le-am simţit folosul întru propria-mi creştere spirituală. M-am gândit apoi, ca mulţi alţii şi-ar putea regăsi propriile reflecţii în aceste cuvinte, sporindu-şi astfel curajul de a continua pe Cale.

Ioan Gyuri Pascu

Extrase din carte:

Cel ce a înţeles darurile nepreţuite ale vieţii, neajunsurile, necazurile, tristeţile, durerile, bolile, ca un elev silitor, acela este cu adevărat fericit.
Căci la capătul lor a aflat împlinirile, bucuriile, alinările, sănătatea şi iluminarea.

Inima este un depozit al iubirii infinite.
Trupul e risipitorul ei.

Nu căuta iubirea în afara ta, căci nu vei afla decât deşertul arzător al amăgirilor şi al dorinţelor.

La capătul gândului e materia. La capătul materiei e celălalt gând.

Nu visa ca vei ajunge. Visează că eşti.

A fi în armonie cu natura înseamnă a fi recunoscător tuturor elementelor din care eşti zămislit. Mulţumeşte Pământului pentru hrana trupului şi Cerului pentru hrana spiritului.

Adevăratul timp e un punct care se numeşte “acum”, înţepat de o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă.

Teama de moarte dă putere timpului. 
Curajul de a fi lumina învinge timpul.

Omul este o simfonie ce se desăvârşeşte cântându-se la infinit.

Scânteia divină este în toţi.
Lumina pe care o radiază depinde de evoluţia fiecăruia.

Fragmente: aici